Casele pasive sunt acele case care asigură un climat interior confortabil și vara și iarna, fără însă a fi nevoie de o sursă convențională de încălzire [wikipedia].
Care sunt diferențele casei pasive față de o casă obișnuită
Principalele elemente care fac ca o casă să fie pasivă sunt:
- minimizarea pierderilor de căldură prin recuperarea căldurii din sistemul de aerisire și izolarea casei, inclusiv sub fundație;
- folosirea eficientă a radiație solare pentru încălzire (iarna);
- folosirea sistemelor de umbrire (activă și/sau pasivă) a casei (vara);
- producerea și folosirea de energie din surse regenerabile (de exemplu energie solară);
- și, dacă se dorește certificarea Passive House, pre-certificarea proiectului, trecerea testelor de certificare și în final obținerea certificării.
Cum devine o casă pasivă?
[V&V Prokect] Pierderea de căldură a anvelopei clădirii scade la nivel minim datorită termoizolației groase de 20-30 de centimetri. Pentru a evita pierderea căldurii din în interiorul anvelopei termice etanșe a clădirii prin aerisirea necontrolată (prin ferestre), o instalație performantă de ventilație cu recuperare de căldură (având randament de peste 75%) transferă energia termică a aerului uzat eliminat din spatiile interioare aerului proaspăt introdus în clădire.
Casa pasivă reprezintă un standard de confort superior: ferestrele – care reprezintă punctul cel mai vulnerabil al anvelopei termice a oricărei case, deci și a celor pasive – ne oferă condiții extrem de confortabile: ele putându-se deschide dacă este necesar și putem să stăm în vecinătatea lor fără senzație de frig chiar și în zilele cele mai geroase de iarnă. Grație sistemului de ventilație putem beneficia toată ziua de aer proaspăt filtrat de praf și alergeni.
Casa pasivă este deci pasivă datorită calității sale de a putea fi încălzită cu un consum minim de energie – practic prin energie solară –, iar vara temperatura interioară poate fi ținută sub 25°C fără a utiliza sistem de climatizare, doar prin sistemul de umbrire.
Ne întâlnim frecvent cu „case pasive” care sunt departe de a îndeplini setul de criterii al caselor pasive, așa cum a fost definit de dr. Feist. Astfel, nu toate casele bine izolate, echipate cu colectoare solare și pompe de căldură pot fi considerate case pasive în adevăratul sens al cuvântului: doar realizarea unor calcule inginerești temeinice (bilanț energetic prin PHPP), un proces de proiectare laborios și o execuție pe măsură pot să asigure casei această calitate.
Criteriile exclusive ale caselor pasive sunt următoarele:
- necesarul specific de energie pentru încălzire ≤ 15kWh/m2an sau
- necesarul specific maxim de energie pentru încălzire ≤ 10W/m2 şi
- etanșeitate n50 ≤ 0,6 h-1 şi
- necesarul specific de energie primară ≤ 120 kWh/m2an
Bilanțul energetic al caselor pasive se calculează cu programul de calcul Passivhaus Projektierungs Paket (PHPP).
Vezi și pre-certificarea casei pasive
Conform practicii curente proiectantul prevede aspectele care vor influența consumul de energie al clădirii (amplasare fată de punctele cardinale, termoizolații, detalii) bazându-se pe anumite reguli sau instinctiv, iar beneficiarul va trebui să așteptate primul sezon de încălzire ca să afle din factura pentru încălzire eficiența energetică a construcției. Fată de această practică, prin folosirea bilanțului PHPP la proiectarea caselor pasive și nu numai, luăm în considerare toate detaliile importante – termoizolațiile, etanșeitatea, toate tipurile de punți termice (soclu, lângă ferestre, etc.), amplasare fată de punctele cardinale, umbrire (a clădirii, a spalațiilor, a parților clădirii), sistem de ventilație etc. Astfel se știe încă din faza de proiectare care va fi necesarul de energie pentru încălzire și costurile aferente iar optimizarea elementelor constructive se poate face în cunoștință de cauză. Bilanțul energetic se recomandă a se face în cazul tuturor construcțiilor pentru a nu avea surprize la achitarea facturilor.
Costuri de exploatare scăzute
Cel mai important atu al caselor pasive este fără doar și poate necesarul specific de energie pentru încălzire care, conform sistemului de criterii al caselor pasive, nu poate să depășească 15kWh/m2. Această valoare trebuie dovedită în mod obligatoriu prin calcule de către proiectant.
Confort termic ridicat și aer mereu proaspăt
Pe lângă costurile de întreținere semnificativ reduse, gradul ridicat de confort este cealaltă calitate atractivă a caselor pasive. Contrar celor vehiculate în legătură cu casele pasive, acestea au sistem de încălzire dar nu de tipul celor cu radiatoare amplasate sub ferestre. Există două motive: chiar și la temperaturi exterioare foarte scăzute energia termică necesară pentru încălzire este atât de redusă încât poate fi introdusă cu ajutorul aerului care intră prin sistemul de ventilație. Celălalt motiv pentru care radiatoarele de sub ferestre pot fi eliminate este calitatea superioară a tâmplăriilor cu trei straturi de geam: suprafața interioară a acestora este caldă (min. 16°C) astfel crescând și suprafața utilă a camerei. Calitatea termoizolantă a acestor tâmplării este atât de bună încât nici în cele mai cumplite zile geroase nu simțim că ferestrele „trag”. Această calitate o au și pereții ai căror temperatură niciodată nu scade cu mai mult de 0,5-1°C față de temperatura interioară, chiar și dacă afară sunt -20°C.
Se pot deschide ferestrele? Ne sufocăm dacă se defectează sistemul de ventilație?
Pe lângă confortul termic calitatea superioară a aerului din interior este a doua componentă care asigură gradul ridicat de confort, prin utilizarea sistemului de ventilație. De altfel, aceasta este tema care iscă cele mai multe controverse în rândul celor mai puțin informați. Să luăm temerile pe rând. Poate ideea cea mai des vehiculată este aceea că în casele pasive nu putem sau nu avem voie să deschidem ferestrele, ba mai mult, ne vom sufoca dacă sistemul de ventilație se defectează. Altă idee asemănătoare este cea că trăind într-o astfel de casă ne rupem de mediul înconjurător, trăim într-un cocon închis ermetic și respirăm aer artificial.
Sămânța de adevăr din ideile enumerate anterior este că necesarul de energie pentru încălzire este optim doar în situația când schimbul de aer este realizat de un sistem de ventilație cu randament mare, cu condiția ca ferestrele să rămână închise.
În ciuda tuturor argumentelor, folosirea unei case pasive nu diferă mult de utilizarea unei case „tradiționale”. În măsura în care utilizatorul nu este satisfăcut de calitatea aerului încălzit care intră în încăperi prin sistemul de ventilație, poate să deschidă ferestrele: costurile cu încălzirea se vor majora cu o fracțiune a costului normal care este extrem de scăzut în cazul caselor pasive (conform calculelor anterioare, la o suprafața utilă de 150 m2, costurile ajung la doar 340 lei).
În cazul foarte puțin probabil al defectării sistemului de ventilație-acesta fiind un mecanism foarte simplu – până la reparație casa va funcționa ca o casă „tradițională”: nu ne sufocăm pentru că deschidem ferestrele. Însă, contrar cazului caselor construite conform standardelor actuale, nu va apărea mucegai nici dacă renunțăm la aerisire deoarece temperatura de la suprafața interioară a pereților nu poate scădea atât de mult încât să apară punctul de rouă și implicit, condens.
